Odată, într-un crâng plin de viață, o grămăjoară de zăpadă fusese pășită prima dată de primăvară.
Crengile rupte de vânt pe când era iarnă și soarele care….dă pe dinafară de căldură se unesc, formând două caiere, unul alb și unul roșu.
Adierea vântului le poartă sus, dar sus dar apoi el se emoționase și urmarea faptei lui, cele două caiere cad și în timp ce cad se înfășoară iar apoi s-au trezit la mâna unui copil bolnav și l-au vindecat de îndată.
Cei mulți au observat, din cauza asta de fiecare primăvară, vântul iți pune și poate ți-l și i-a de la mână.