poză după: Jason Leung
Erau odată ca niciodată,
Pe o stradă totodată,
Un o om care,
Are nevoie de specificare,
Unde se duce la serviciu,
Fără hapciu.
Aflase încă,
Că nu se mutase locul de muncă,
Și fusese înlocuit
De o mașină cu dinți făcuți din cărbuni,
Care-i face să se simtă nebuni.
Se adună o conglăsuire,
O înghesuire,
De oameni angajați dirijați de democrați.