Mica antilopă

La marginea junglei, verde aprinsă,

O turma încinsă,

Nu găseau apă deloc,

Indiferent de loc.

Leul, ce mare priceput,

Să sape o fântână a început.

Obosit de nu mai știe,

Începe a spune că e-o prostie.

Morocănos și-n îmbufnat,

La lăsat pe elefant,

Să continue treaba,

Să sape cu laba.

Trebuie să admit

Și el s-a prăpădit.

Girafa cu tupeu,

I-a mers greu,

Rinocerul a încercat,

Nu s-a descurcat!

Antilopa mică,

Fără să zică,

Săpa -zici că nu era adevărat,

Mult n-a durat,

Apa a țâșnit,

Animalele au venit,

Mica antilopă fusese dată la o parte,

Girafa nu împarte,

Rinocerul prea însetat,

Leul agitat,

Se duse repede la apă,

Și se îndoapă.

Așa se întâmplă în sălbăticie,

Nu doar în poezie…

Nimeni nu ajută pe cel neajutorat,

Ba din contră, e înhățat!