Photo by Silje Roseneng on Unsplash
Poveste populară Birmaneză
Cândva, demult,
Familia de șoricei Roade-mult,
A dat naștere la o șoricică,
Așa, pitică.
Când a ajuns mai mare,
Ca prin urmare,
Partener de viață au căutat,
Și uite un rezultat…..
Prima oare s-au dus la Soare,
Și chiar dacă doare,
A fost întrebat dacă este cel mai puternic,
Soarele nu atotputernic,
Spune că e silit de ploaie,
Cu picături măruntaie,
Să stea ascuns de nori,
Cu ăsta nu poți să însori!
Apoi ploaia recunoaște,
Sperietura să demaște,
Vântul e mai forțos,
Și mai arțăgos!
Așa se întâmplă și la muntele, bivolul, ciobanul,
Și uite așa, trece anul,
Ciobanul recunoaște cu-n rânjit,
Că șoricelul, a slujit,
Au făcut o înțelegere,
A avut loc o alegere….
Șoricelul cu tupeu,
Spune din greu,
Că acceptă să nu mai roadă hambarul,
(S-o nu mai facă pe barbaru)!
Ironic ,nu,
Ce vă spun?
Tot timpul este în natură,
Și în literatură,
Unul mai forțos decât altul,
Și celălalt cel slabul!