Odată, în pădure,
Un copac care trebuie să îndure,
Nemulțumiri ale semenii lui:
„Zici c-are cui,
În loc de frunze,
Poate își cere scuze!”
Tare rușinat e copacul,
Încearcă să facă pe placul,
La o mie una de copaci,
Cu gându ăsta să te-împaci,
La ceilalți explică,
La o încăpere mică,
Că toamna vine,
Și vântul le ia frunzele,
Ca și pânzele,
Rupte de ploaie,
Ori le îndoaie.
Photo by Adarsh Kummur on Unsplash