Menu
Povești fără sfârșit
  • Acasă
  • Poezii
  • Texte
Povești fără sfârșit

În parc

Posted on 23 martie 202027 martie 2020 by Mircea

Într-o zi, Daniel, plecă în parc.El se dăduse pe tobogan și leagăn.

Văzu doi copii care se jucau v-ați-ascunselea.

Și s-a gândit ce îi lipsește.

S-a gândit………..

Într-o secundă bine-primită, a știut ce îi lipsește, un prieten.

A cotrobăit parcul întreg pentru ca să poate avea cu cine a se juca.

La un moment dat, a găsit.

Îl chema Christian și era gata de joacă!

Un prieten nu poate fi inexistent, trebuie doar să-l găsești cu propria inimă!

2 thoughts on “În parc”

  1. COSTEA DANIELA spune:
    30 martie 2020 la 14:24

    Ca sa poata avea cu cine se juca/Te -a gasit pe tine/Cu propria ta inima/Plina numai de bine,/De iubire si bucurie nemarginita/Pentru a avea propria-ti copilarie fericita!❤

    Răspunde
  2. Cozma Raluca spune:
    30 martie 2020 la 22:38

    Bravo Mircea ???

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recente

  • Ninge afară
  • Pisica în picaj
  • Pisica indigenă
  • Când pisica vede că mănânc
  • De dimineață

Comentarii recente

  • Mircea la Vestul Dentar (Luați notițe)
  • pavel la Vestul Dentar (Luați notițe)
  • pavel la Fructele, preferatele mele
  • Georgiana la Scrisoarea unui șoricel
  • Elena la Nu știu ce să fac!

Arhive

  • martie 2021
  • februarie 2021
  • ianuarie 2021
  • decembrie 2020
  • noiembrie 2020
  • aprilie 2020
  • martie 2020

Categorii

  • Poezii
  • Poezii cu pisici
  • Texte
  • Toate

Meta

  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.org



©2021 Povești fără sfârșit | Powered by WordPress & Superb Themes