Într-o zi de toamnă, eu am plecat la bunica mea acasă.
Am ajuns la bunica. Ea mă aștepta la pragul ușii foarte nerăbdătoare. Imediat ce am intrat, ea mă servi cu scovergi făcute din: zahăr pudră, drojdie, făină și multă dragoste. Începuse să vorbească despre reușitele ei, adică, a reușit să-și taie singură lemne de iarnă. Eu mă întrebam cum are atâta forță, zici că-i Superman! Ochii ei senini și vorbele ei împletite în slove o fac chiar mai tânără. Peste câtva timp am ieșit cu bunica afară. Oile ei nu se pot tunde singure-singurele, așa că, hai la treabă.
Bunica mea…….. minunată foc!
Minunata -foc este si creatia ta!❤Felicitari!