Menu
Povești fără sfârșit
  • Acasă
  • Poezii
  • Texte
Povești fără sfârșit

Bunica

Posted on 27 martie 2020 by Mircea

Într-o zi de toamnă, eu am plecat la bunica mea acasă.

Am ajuns la bunica. Ea mă aștepta la pragul ușii foarte nerăbdătoare. Imediat ce am intrat, ea mă servi cu scovergi făcute din: zahăr pudră, drojdie, făină și multă dragoste. Începuse să vorbească despre reușitele ei, adică, a reușit să-și taie singură lemne  de iarnă. Eu mă întrebam cum are atâta forță, zici că-i Superman! Ochii ei senini și vorbele ei împletite în slove o fac chiar mai tânără. Peste câtva timp am ieșit cu bunica afară. Oile ei nu se pot tunde singure-singurele, așa că, hai la treabă.

Bunica mea…….. minunată foc!

1 thought on “Bunica”

  1. COSTEA DANIELA spune:
    30 martie 2020 la 14:16

    Minunata -foc este si creatia ta!❤Felicitari!

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole recente

  • Certat cu cartea….
  • Pisica dintr-un submarin
  • Planta în concediu
  • În casă,perspectiva unei pisici
  • Ighemonicoasa….

Comentarii recente

  • Elena la Nu știu ce să fac!
  • Elena la Păunaticul
  • Elena la Șoricelul și pisica
  • Neagoe Andreea la Șoricelul și pisica
  • Elena la Sistem Solar

Arhive

  • ianuarie 2021
  • decembrie 2020
  • noiembrie 2020
  • aprilie 2020
  • martie 2020

Categorii

  • Poezii
  • Poezii cu pisici
  • Texte
  • Toate

Meta

  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.org



©2021 Povești fără sfârșit | Powered by WordPress & Superb Themes